Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

miercuri, 3 octombrie 2012

Legături duhovnicești

Părintele Mihai este un om care zâmbește adevărat și îți strange mâna puternic.

După moartea Mihaelei în avalanșă am ajuns să fac un parastas în aprilie 2010 la Valea Screzii prin A.B., o prietenă de la altă facultate decât cea la care lucrez. Ea mergea acolo să ajute copiii și îl cunoștea pe părintele Nicolae Tănase. Părintele Nicolae Tănase după ce a vorbit cu mine și cu Dragoș, fiul meu, ne-a îndrumat la părintele Mihai, care slujește în tabără, unde a și fost parastasul. A.B. mă îndemnase de doi ani să merg acolo, dar nu am mers decât după moartea Mihaelei. După parastas nu m-am mai dus acolo, cam un an și șase luni.

În primăvarea lui 2011 C.D., pe atunci o studentă a mea, mi-a dăruit o carte de Savatie Baștovoi, „A iubi înseamnă a ierta, cu dedicația cu dragoste”. Ea îl admira și îl cunoscuse pe Savatie Baștovoi și primise cărți cu autograf de la el. Din cartea primită am înțeles (destul de târziu) ce înseamnă de fapt a iubi, și mi-am dat seama că ce căutasem eu până atunci nu putea fi găsit într-o relație umană, ci era dragostea de Dumnezeu.

În vara lui 2011 am fost în Ceahlău cu C.D.. La o intersecție de poteci ne-am întâlnit în mod surprinzător cu A.B., care era în Ceahlău cu fiul ei și cu niște prieteni. La finalul acestei excursii C.D. m-a îndemnat să am un duhovnic. Îmi mai spusese și înainte, dar atunci m-am dus. Între timp îi cerusem părerea și A.B. despre dacă să merg la părintele Tănase. Mi-a spus să îl întreb direct. M-am dus deci la Părintele Tănase, singurul Părinte pe care îl cunoșteam, după un mers de noapte cu mașina de la orașul unde o lăsasem pe, până la Valea Plopului, unde am ajus pe la 5 dimineața.  Era înainte de Postul Sfintei Marii. Am dormit în sacul de dormit cu care venisem din Ceahlău lângă niște porumb, am intrat la Liturghia de duminică, iar după aceea m-am spovedit părintelui, prima oară în viața mea. Acesta m-a primit de prima dată deși nu vorbisem cu dânsul niciodată înainte în această privință. De fapt nu îl mai văzusem de la parastas. Am văzut ulterior, venind de-a lungul anului la slujbe, că rareori se întâmplă să facă spovedanii după Liturghie.

În iarna lui 2012 la îndemnul C.D. am renovat casa, care arăta ca o ghenă, și i-am spus mai apoi părintelui Tănase că nu știu de ce tot amân să se facă o slujbă de sfeștanie. Părintele Tănase m-a îndrumat să apelez la părintele Mihai. Amânam pentru că ceva încă mă apăsa. Nu mă lămurisem încă deplin despre sensul dragostei.

Acum câteva săptămâni tocmai mă gândeam să merg la Valea Screzii să vorbesc cu părintele Mihai, când după Liturghia de la Valea Plopului m-am întâlnit cu dânsul pe uliță venind spre locul de unde tocmai ieșisem. Când l-am întrebat dacă poate mi-a spus doar când ?” și mi-a dat numărul de telefon.

Părintele Mihai nu vine decât rar la București. Trebuia să aflu când vine. Rămăsese să îl sun. Zilele trecute am făcut ordine în casă și mi s-a părut potrivit să îl caut pe părintele Mihai. Ieri când l-am sunat pentru sfeștanie era în București pentru niște analize medicale și putea să vină chiar azi.
 
Părintele Mihai are casa din București la două stații de tramvai de mine.

Azi a venit părintele Mihai aici. Am venit prin parc, am ajuns acasă, am vorbit mai multe lucruri și la un moment dat i-am arătat cartea lui Savatie Baștovoi primită de la C.D., povestindu-i ce s-a întâmplat. Mi-a spus că îl cunoaște și dânsul pe Savatie Baștovoi, și că a primit cărți cu dedicație de la dânsul. Că așa dedică și părintele Savatie, “cu dragoste”. Dedicația C.D. era în stilul celor făcute de părintele Savatie pentru ea și alți oameni, între care și părintele Mihai.

Părintele Mihai mi-a povestit că părintele Savatie a stat câteva zeci de zile pe treptele unei discoteci în timpul postului Paștelui rugându-se pentru prostituatele care făceau naveta între „grohotecă” și o cameră de sus unde mergeau cu clienții. Înainte de Săptămâna Mare Părintele Savatie a plecat de acolo cu câteva prostituate după el, care s-au călugărit.

Părintele Mihai a fost bucuros să găsească în casă cartea primită de la C.D. și să afle că a fost folositoare. A rămas ca atunci când va exista o ocazie să mergem să îl cunosc și eu pe Savatie Baștovoi, a cărui carte a contribuit la învierea mea.

Venind vorba despre bisericile din Drumul Taberei Părintele Mihai mi-a spus că părintele Nicolae de la Biserica Sfânta Vineri din Drumul Taberei, este fost coleg de facultate cu părintele Nicolae Tănase și că provine din zona Valea Plopului. Biserica Sfânta Vineri este cea la care merge de obicei la Liturghie C.D., pentru că a stat întâmplător cu chirie în zonă în 2008, iar Părintele Nicolae de la Sfânta Vineri este duhovnicul C.D.

Părintele Mihai a fost de mai multe ori la muntele Athos, unde o dată a fost “scanat” de un călugăr cipriot trăitor într-o peșteră care atunci când l-a văzut prima oară i-a spus de unde e, când s-a născut și cum îl cheamă.

Când a aflat că este proaspăt renovată casa, părintele Mihai a spus că trebuie ținută nu doar slujba de sfeștanie, ci și slujba de ungere. Le-a ținut așadar pe amândouă.

Părintele Mihai este cam de vârsta mea, este căsătorit, are doi copii mari, unul a terminat facultatea, altul o începe, și are o viață aproape ca de călugăr. A slujit șapte ani la mai multe mănăstiri cu binecuvântarea ierarhilor, venind foarte rar acasă. De la o vreme este la Valea Screzii, unde doarme în aceeași clădire cu copiii mai mari care trăiesc acolo și slujește la bisericuța taberei de copii. De când este la Valea Screzii este mai ușor pentru doamna preoteasă. Doamna preoteasă a făcut două facultăți.

După părerea părintelui Mihai acum trăim o perioadă foarte bună pentru a lupta să fim mântuiți. Niciodată nu a mai fost în istoria României atât de mult timp fără război.

Părintele Mihai nu dorește să se mute la o parohie din vreo localitate obișnuită, deși i s-a propus una chiar recent.

Am aflat și de ce: Părintele Mihai nu primește niciodată bani pentru slujbe.
 
 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu