Uneori ști că ești așteptat sau așteptată, vrei să vii, dar nu poți veni. Nu poți veni la un moment dat, sau nu poți veni niciodată. Nu poți veni niciodată pentru că nu ai timp până la sfârșitul vieții, sau nu poți veni niciodată oricât de mult timp ai avea.
Se întâmplă să și spui sincer că vei veni cândva, deși ști că nu vei putea veni.
De ce faci asta?
E posibil să nu ai suficientă energie să te urnești. Într-o clipă de entuziasm promiți, spui, iar apoi cazi din nou în starea de oboseală. Speri că îți vei reveni, amâni răspunsul decisiv. Și o iei de la capăt.
E posibil să îți fie teamă, să nu ai încredere destulă. Într-un moment de curaj anunți că vei veni, apoi când te retragi temporar te miri de curajul tău anterior. Rămîi în expectativă, până când întâlnirea contingentă a persoanei care te așteaptă îți dă curaj din nou.
E posibil să depinzi prea mult de cei din anturajul tău, alții decât persoana care te așteaptă. Când ești departe de ei te crezi capabilă sau capabil să vii și spui că o vei face, când ești din nou aproape de ei lumea ți se pare cu totul altfel decât cea în care luasei decizia anterioară. Aceasta este situația adesea când oamenii care sunt importanți pentru tine sunt din lumi cu totul diferite.
E posibil să fii o persoană prea mândră. A veni înseamnă a te supune, fie chiar și deciziei tale. Îți vine să te supui unei decizii promise altui om, să i te pliezi, iar apoi te dezmeticești: cum să fac Eu așa ceva?
E posibil să fii o persoană dornică de putere. A putea veni oricând înseamnă să ai puterea de a veni, sau de a nu veni. O dată ce ai venit nu mai ai această putere, ești acolo și nu mai ești așteptat. Dacă nu ai prea multe lucruri pe care le controlezi în viața ta s-ar putea să îți placă să fii așteptat sau așteptată, chiar dacă îți dorești de fapt să vii.
Se întâmplă alteori să vii nedorind de fapt să vii. E posibil să îți placă să minți, ca un fel de joacă, de testare a forțelor. Poate și cu alte interese, dar principal este aspectul ludic. Îți reconstruiești credibilitatea din când în când re-venind și promițând nesincer că vei veni, deși tu re-vii doar pentru a mai fi crezut că vei veni. Însă fără a veni, cu adevărat, niciodată. Uneori ne complacem în a accepta persoane care doar revin fără să vină niciodată de fapt. Poate că acestea sunt cele mai multe relații inter-personale în viață. E greu, în fond, să îți vină cu adevărat cineva (pe cap, de ex.).
După cum se vede, cineva poate să stea cvasi-permanent departe dorind de fapt să vină, și cineva poate să vină adesea aproape nedorind cu adevărat să vină.
Dacă vrei să vină, nu te bucura prea mult nici când cineva vine, nici când cineva nu vine. Mai important este de ce o face sau nu o face.
Dacă te aștepți să vină te vei bucura că vine și te vei întrista că nu vine. Dar dacă doar aștepți să vină, te vei bucura că își dorește să vină, chiar dacă nu poate veni, și te vei întrista că nu își dorește să vină chiar dacă vine.
Nu faptele contează, ci ceea ce se află în spatele faptelor.
Dacă ai vrut cu adevărat să vii, întotdeauna îți vei dori să fi venit. Lipsa de energie, anturajul, teama, mândria sau dorința de putere te vor conduce la o stare de nemulțumire. Pe care vei încerca să o compensezi găsind false motive care să îți ascundă față de tine însuți neputința. În momentele critice însă (de exemplu când ești întrebat sau întrebată ritos: de ce nu ai venit, dacă ai spus că vei veni?) vei rosti adevărul. Uneori atunci este prea târziu. Alteori nu.
Dacă persoana către care urma să vii se aștepta să vii, va fi prea târziu când vei rosti adevărul. Dacă acea persoană doar aștepta să vii, niciodată nu este prea târziu.
Venim !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu