În căutarea perdantului pierdut

(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/vot-2014/in-cautarea-perdantului-pierdut/ )

Să nu pierdem timpul căutând perdanți.

Să ne investim resursele constructiv în propriile proiecte civice așa cum au făcut toți candidații de dreapta cu propriile lor proiecte politice. Este ciudat să ne deranjeze că oameni cu opțiuni de dreapta ca Johannis, Macovei, Udrea și Tăriceanu au obținut în total peste 45% din voturi. Competiția este în natura firilor puternice, acești oameni sunt puternici. Altfel n-ar fi de dreapta. Dar competiția nu este totul în viață, e doar o metodă, cu toții știm asta. Important cu adevărat este ce poți să faci cu rezultatul obținut, oricare ar fi el.

Cei care au votat acești candidați nu vor transfera voturile către Ponta, cu excepția poate a domnului Tăriceanu, al cărui scor a fost probabil ridicat artifical cu voturi de stânga. Dar și în acest caz nu este vorba de o pierdere netă. Alegătorii de dreapta sunt treji, activi, nu au nevoie să gândească cineva pentru ei, să primească recomandări de vot.

Dacă este să numim neapărat un perdant al alegerilor, el este domnul Ponta :

·         Pentru că și-a urcat în cap românii din diaspora, care și așa votau majoritar împotriva dânsului. Domnia sa dezbină acut diaspora de țară, generează conflicte cu cei mai curajoși și creativi români.

·         Pentru că România civilizată, Ardealul și Banatul votează majoritar împotriva dânsului. Domnul Ponta fracturează România pe linia marilor falii istorice, sugerând o rupere a țării în două. Asta este pe dos față de cum a dorit să își construiască imaginea. Un om de aceeași etnie cu regele care a făcut marea unire este mult mai credibil în aducerea păciii sociale decât un post-comunist având ca program decivilizarea României, domnia fraudei intelectuale asupra oamenilor inteligenți și cinstiți.

·         Pentru că atitudinea SUA față de Ungaria și reacțiile la taxa pe internet îi arată că nu are absolut nici o șansă să devină un mic Putin european, chiar dacă ar câștiga alegerile. La orice mișcare greșită va avea manifestații de masă la Cotroceni față de care “ieși afară javră ordinară” va fi o joacă de copii.

·         Pentru că el însuși este nemulțumit, se consideră deja perdant. Nu are un discurs pozitiv, își disprețuiește bazinul electoral evidențiat de statisticile educaționale și pe vârste. Nu agrează nici metodele la care a făcut apel de când este la putere, dacă ceva din creștinismul său este cât de cât sincer. BOR i-a dat cu flit prin comunicatul cu privire la instrumentalizarea părinteului Arsenia Boca. Reacțiile autoritariste cu privire la staff-ul MAE arată pe viu că ia de la viitorul fost președinte ce este mai rău, pumnul în masă. Tocmai el, Ponta, nu poate asigura schimbarea dorită în privința stilului de lucru, contrastând frapant cu calmul și echilibrul lui Johannis (răutăcioșii zic moliciunea, dar până la urmă ce vrem de fapt ? Tarele moale ?)

Dincolo de cele de mai sus sunt cauze mai profunde ale nemulțumirii sale.

Bazinul electoral al PSD se va restrânge în mod inevitabil, din cauze biologice și sociale. Cei în vârstă vor muri, iar gradul de educație și acces la informație va crește. Aceste alegeri sunt ultima fereastră de oportunitate pentru post-comuniști și pentru manipulare puternică din Rusia.

Cei ai căror părinți sau bunici au votat Ponta nu trebuie să fim supărați pe ei, sunt niște oameni cu mintea distrusă de propagandă, sunt niște victime care își iubesc pușcăria tinereții lor. În care dacă aveau o funcție la partid sau aveau muncă de categorie grea erau fericiți, așa cum se putea. Cei ai căror rude, colegi sau prieteni care au votat Ponta pentru a nu fi obligați să accepte standarde profesionale înalte iarăși trebuie să manifestăm compasiune. Acești oameni sunt înfricoșați pentru că li s-ar putea cere să facă ceva ce nu sunt în stare fără să li se ofere nici o alternativă, așa cum s-a mai întâmplat. Orice e mai bun decât șomajul sau lipsa perspectivelor de avansare în instituțiile statului, în mintea acestor oameni. Și nu atât datorită lipsei eventuale de bani, cât datorită umilirii, cred ei lipsiți de repere spirituale, în fața celor performanți. O dată ce ne-am crezut ceva greu renunțăm și acceptăm realitatea, ratarea. Și atunci redefinim noțiunile și schimbăm criteriile, ne izolăm într-o lume fantasmagorică în care aplaudăm ratarea cu succes.

Cred că acestea sunt ultimele alegeri în care problema reformării țării va mai sta sus pe agenda publică. Dacă plagiatorul va fi președinte pentru că majoritatea românilor au făcut la fel, va trăda agenda celor care l-au susținut să ajungă acolo, tocmai ca să poată rămâne acolo. Așa cum i-a trădat pe Năstase, pe Voiculescu, pe Hrebenciuc.

Nu după mult timp ceea ce va conta va fi doar competența de a construi ceva. Va trebui să suportăm ridicolul situației cu gândul că nu va mai fi posibil ca oameni de calitatea unui Ponta, care nu știu să facă nimic, să acceadă la poziții de candidat pentru funcții importante în țară. Personajele ca el vor fi asociate doar zonelor sub-dezvoltate din Muntenia și Moldova, instituțiilor provinciale hrănind orgolii locale, până când, într-un deceniu-două, vor dispărea și de acolo.

Nu în ultimul rând, a vrea să reprezinți stagnarea în sărăcie, nedreptatea, corupția când lumea merge înainte în jurul tău este un eșec existențial. Cu un astfel de program de viață domnul Ponta este în mod inevitabil un perdant.

Să ne fie milă.