Când am văzut cartea despre o altfel de diversitate mi-am
adus aminte de antologiile de poezii din perioada comunistă și de cenaclul
Săgetătorul de la liceul Gheorghe Lazăr din București. Una din practicile
uzuale în ultimii ani din comunism era să fie în volum și ceva cu partidul, iar
dacă tinerii poeți nu puteau să scrie, sau dacă străduindu-se ieșea prost,
rezolva rapid domnul Tudor Opriș, sufletul cenaclului, pentru ca talentele să
poată răzbate mai departe și să ajungă la cititori.
Nu vreau să spun că prefața domnului Sever Voinescu e de
acest fel, dar structural în volum este un altceva, resemnifică textele din
carte într-o anumită lumină și transferă simbolic o agendă deja existentă,
cultural-politică, unei alte generații. Citind contribuțiile din antologie
constați că această agendă nu există în preocupările tinerilor. Ce m-a fascinat
inițial la această cartea e tocmai tensiunea inter-generațională de mize și
stil, desigur împreună cu câteva nume de autori care frapează rând pe rând și pe
care îi vor urmări.
Cartea reunește texte apărute pe platformele
experimentale Marginaliaetc și Syntopic ale unor oameni care se percep pe sine
ca fiind de elită în generația lor și cărora li se propune de către unii
consacrați proiectul de a deveni o elită intelectuală și deschisă spre înteaga
lume, și iubindu-și, simultan, țara și identitatea dată de ea. Textele din
carte sunt reunite în cinci părți: cultură în sensul de literatură, dezbateri
de idei de felul celor din agora, filosofie profesionalizată cu temele ei
specifice, societatea cu instituțiile sale politice, educaționale, iar la final
religie.
Ideea generală a cărții e de a pune în contrast limbajul
de lemn al diversității normative a corectitudinii politice cu diversitatea
efectivă izvorâtă din interacțiunea nișelor și așteptărilor deja existente pe
piața ideilor, așa cum sunt surprinse de secțiunile cărții, cu unicitatea
persoanelor, a stilurilor, a acumulărilor culturale, a dorințelor și putințelor
de exprimare. În prima formulă, cineva gândește ce e bine și impune societății
cum să fie diversă cultural, în a doua diversitatea se naște direct, de la
sine, și astfel fiind e acceptată și fertilă. Deci diversitat reificată,
instituționalizată, în raport cu diversitate manifestă, emergentă. Că prin
carte ni se oferă o diversitate vie se vede și din faptul că unele persoane
contribuie la mai multe secțiuni.
Din punct de vedere stilistic și al conținutului
contribuțiile variază mult. La unele ai impresia că asiști la startul unei
curse de natație de mare viteză, căreia în mod inevitabil prin limitele
oricărui text de publicistică știi că nu ai cum să îi vezi finalul, deși poate
că ți-ai dori. Altele sunt mai elaborate, de cursă lungă, părând să aibă natura
unor eseuri filosofice academice. Când se întâmplă asta gândul te-ar putea duce
către rigorile eseisticii filosofice profesionale (de exemplu Solcan 2004 aici), ceea ce desigur că nu e potrivit, deoarece contextul e
cu totul diferit. Cum cartea se citește repede, ritmul alert al succesiunii de
profile intelectuale și produse ale lor nu
mai lasă după câteva zeci de pagini spațiu mental reflecțiilor despre
film, ci te scufunzi în film, în viața culturii care ți se înfățișează. Iar ce
vezi te prinde. E un film bun, deși nu are nici un regizor, sau dacă îl are nu
e unul vizibil, ci contopit cu actorii.
Ceea ce contează până la urmă într-o antologie tinerească
e alonja, deschiderea spre viitor folosind ideile de folos din trecut, punctată
de tușe personale pe cât posibil, nu ducerea gândului până la ultimele
consecințe, sau către ultima potențialitate estetică, ele însele deschizătoare
de creație mai departe. Adică nu așteptăm de la tineri să fie maturi, deși de
la maturi am putea aștepta să aibă ingenuitatea tinerilor fiind maturi. Iar
această vitalitate a vârstei există din plin, nu e nimeni care să nu fi spus
pasiune și bucurie a gândirii în ce a scris. Volumul își atinge scopul, care
pare acela de a cataliza dezvoltarea culturii naționale și de a oferi un reper
cititoarelor și cititorilor (parcă nu e rea un pic de corectitudine politică
aici) pentru bună speranță în viitorul țării. Nu ne vom dizolva în identitatea
occidentală, nici nu ne vom închide, ci grădina noastră a talentului va
înflori fiind stropită cu apa ideilor
bune și frumoase. Aceast ni se transmite, pe scurt.
Ar putea fi observat că atât diversitatea corectitudinii
politice, combătută de carte, cât și cea a rezilienței culturale firești, ilustrată
în carte, au nevoie de propriile instituții, de vehicule, platforme, cărți. La
limită, cele două pot fi împreună pe piața ideilor, în limitele jocului
democratic. Pe undeva e vorba de diferența dintre spirit geometric și spirit de
finețe și, cum se știe, e bine să le avem pe amândouă. Dar cine le deține în
afară de Pascal și cei ca el?
Admirația față de creațiile predecesorilor, așezarea în
gândul celorlalți și ducerea lui creativă mai departe întăresc performanța
societății unde se întâmplă în competiția acestei societăți cu altele, în care
aceste valori sunt desconsiderate. E un reducționism această perspectivă, dar
poate fi util pentru cultivarea valorilor bune și de către cei care nu cred în
elite, nu se consideră așa ceva și preferă obiectivitatea, palpabilul, degetul
în rana lui Hristos, opțiunilor care ni se dezvăluie pe căi tainice. Nu pentru
că nu ar avea acces la ele, când au, ci pentru că știu că cele tainice nu se
aruncă în fața oricui. Alegerile tainice sunt personale, faptele obiective sunt
democratice, accesibile oricui reflectează. Este un fapt obiectiv că volumul “Exerciții pentru
o altfel de diversitate” joacă și acest rol, de
serviciu public pentru cetățenii țării prin potențialul de modelare a minților
într-un fel compatibil cu dragostea, respectul reciproc și ierarhiile de merit.
O modelare care ne va face mai puternici ca întreg.
Ar mai putea fi poate spus că fluviul unei culturi
naționale în sens larg unește toate râurile din secțiunile cărții și încă multe
altele, cum sunt știința, sau filosofia teoretică. Spiritul analitic și
rigoarea metodologică nu rezonează social cu stilistica publisticii culturale,
dar nutrienții reprezentați de ele sunt la fel de importanți pentru grădina de
care vrem să ne îngrijim și pentru forța întregului, a țării.
Găsim în carte generației Syntopic și pe Marta, și pe
Maria. Dintre preocupările Martei avem vocația organizării practice a
exprimării ideii generaționale, la Robert Gabriel Ciobanu, iar prin Dragoș
Mihai Nuță vedem vocația asigurării condițiilor de locuire pentru o creație
urbană. Pe partea mai diafană a Mariei admirăm vocația creației narative a
Oanei Maria Voiculescu, iar la Dragoș Manea pe cea a creației structurale
reverberând din matematică spre gândire în genere. Cele spuse mi se par cu atât
mai sigure cu cât rezultatul scriiturii nu mai e la fel de convingător când
dinspre povestire captivantă se trece la filosofie mai tehnică, sau dinspre structuri
formale se încearcă intrarea efectivă în câmpul teologiei, a rugăciunii.
Împreună cu aceste tonuri care mi se par deja aflate,
avem, așa cum ne informează și titlul cărții, exerciții, adică vocația
inter-personală a împreunei lucrări generaționale. În economia unei culturi
contează și marile direcții ale unei generații, și personalitățile proeminente.
În fața lui Hristos, în casă, au fost mulți oaspeți alături de Marta și Maria,
oameni ca noi toți. E timp destul pentru focalizări, îmbunătățiri de stiluri și
metodologii, fiecare dintre autoare și autori va crește, important este că are
pe ce să crească, solul există, comunitatea de prieteni și valori funcționează,
iar susținerea nu e nici ea de lepădat, pentru că nimeni nu s-a inventat de
unul singur.
Dar susținerea poate fi și ea de două feluri, una dinspre
instituții prefigurate, cu chip omenesc, și una a libertății, cu chip
dumnezeiesc. Prima are ceva din rigiditatea corectitudinii politice, deși
uneori i se poate opune explicit în conținut, cealaltă... Din câte se pare, despre
cealaltă nu prea sunt multe de spus, ci mai ales de ascultat Cuvântul și de făcut.
Închei prin a recomanda această antologie de texte pentru
că e cu mult mai mult decât fiecare contribuție din carte. E o casă în care
suntem invitați să intrăm și să ne bucurăm de prânzul culturii, al vieții
gândului, ideilor, emoțiilor, sufletelor, cu deschiderea lor curată, specifică
tinerilor, spre cele înalte. O casă cu de toate, așadar, bine pregătită, cu
masa așezată. Citind-o, parcă întinerim și noi puțin. Să ne bucurăm.
Notă
Scridon A. I., Ciobanu R. G. (coord.) 2022, Exerciții
pentru o altfel de diversitate, Cluj‐Napoca : Presa Universitară Clujeană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu