Pelerinajele se fac la locuri și oameni, iar oamenii nu sunt mai importanți decât locurile în economia mântuirii. Atât oamenii, cât și locurile sunt lucrări ale lui Dumnezeu în lume. Cu o sensibilitate trează putem sesiza rosturile lor. Locurile care sunt centre în care s-au acumulat eforturile oamenilor coroborate cu cele ale lui Dumnezeu sunt privilegiate din acest punct de vedere. Chiar dacă oamenii s-au depărtat de ceea ce este de folos, rămân locurile cu importanța lor indiscutabilă. Dacă Țara sfântă ni se pare de folos pentru pelerinaje, Roma și toată partea de vest a civilizației libertății în care avem urmele creștinilor din-ainte de separarea lor pe instituții diferite și faptele lor de acum nu pot fi altfel.
Interesul profund duhovnicesc pentru Roma bizantină este
unul al dragostei, fără de care nimic nu e, pentru strămoșii noștri și lucrarea
rugăciunii lor. Această dragoste e de avut pentru orice cultură din lume, dar
cu atât mai mult pentru cea din care în mod real urmăm în tot ce facem. Această
dragoste e de avut și pentru catolicii de acum, protestanți și toată pletora de
bisericuțe, dar cu atât mai mult pentru ce a rămas pentru a ne susține din
vremurile în care eram o singură instituție.
Desigur, nu oricine poate avea această dragoste și nu oricine
își poate permite să și-o manifeste prin pelerinaj. Pentru a o avea trebuie să
îți depășești ereziile filetiste, să pui la locul lor social lumesc nevoile de
apartenență și să țintești omenitatea urmând lui Hristos. Pentru a ți-o
manifesta e nevoie de instituții ale libertății de circulație și de un nivel
economic compatibil cu deplasările la distanță, învățarea mai multor limbi, tot
ce e necesar pentru bună educație și a fi civilizat.
Omenitatea nu se restrânge la instituții religioase
naționale ortodoxe, nu e reflectată nici de organizări ecleziale globale
catolice și nici de democrații individualiste protestante. Omenitatea e
trans-organizațională, trans-ideologică și trans-națională. Ea e dincolo de toate
soluțiile omenești și ne îndreaptă spre acel dincolo de lume, Ierusalimul
ceresc, pentru care ne pregătește orice pelerinaj. Pentru omenitate nu ne putem
baza decât pe discernământ și instituțiile în diversitatea lor existentă,
într-un echilibru dinamic, niciodată atins, mereu de căutat, sub
constrângerilor poruncilor iubirii de Dumnezeu și de oameni. Ceea ce
privilegiază ortodoxia în raport cu altele e dragostea, posibilitatea de a
îmbrățișa prin rugăciune când nu mai ești locuit de sinele tău, ci de Hristos.
Nu ne putem aștepta de la state și instituții religioase
să susțină omenitatea în mod direct, dar ele sunt materia primă din care se
face corabia cu care Biserica nevăzută traversează istoria. Omenitatea se poate
urmări numai de către persoane acționând rațional în rolurile lor lumești după
cum sunt vremurile, și mai ales în afara acestor instituții, ca oameni.
În contextul secolului XXI unitatea oamenilor prin
inițiative creștine nu mai e restrânsă la inițiativele instituțiilor.
Ecumenism, ortodoxism, sunt inevitabile prin aparatul instituțional, dar pot fi
puse între paranteze manifestându-ne libertatea ca persoane. Nu e vorba de a le
ignora, ci de a le lăsa să-și manifeste singure pretențiile cărora tot mai
puțini li se vor asocia.
E vorba de a-ți asuma riscul de a întinde o mână de om
după chipul lui Dumnezeu altui om. Așa cum un copilaș care a cules o plăntuță o
întinde cuiva despre care crede că poate să îi placă. Și e vorba de a nu refuza
darul oferit din inimă, rănind pe cel care îți oferă darul.
În loc să ne înghesuim la Roma pe traseele recomandate
intensiv de agențiile turistice, putem căuta locurile unde din mozaicurile
bizantine ne privesc icoanele rostuite cu mult timp în urmă. Acel timp în care
noi nici nu existam ca națiune. În loc să finanțăm un monument kitsch pe undeva
prin țară, putem să investim o parte, mică, din bani, ca să ne rugăm la San
Teodoro în timpul unei Liturghii, la doi pași de columna lui Traian.
Un itinerar creștin ortodox la Roma poate include: San
Teodoro, Santa Sabina Aventino, San Clemente, Santi Nereo e Achilleo, San
Lorenzo Fuori Le Mura, San Paolo Fuori Le Mura, Santa Constanza, Catacombele
San Sebastiano și San Calisto.
Am fost și am văzut, am pus degetul și m-am rugat. Pot
mărturisi că nu e nici o diferență față de harul locurilor din Țara Sfântă sau
Athos. Că nu sunt aceiași oameni îmbunătățiți duhovnicește? Să judece cine a
ajuns la această măsură. La Sf. Liturghie la San Teodoro nu a fost nimic
diferit față de Bucovina, Prodromu și Sfântul Mormânt. La San Lorenzo, obișnuit
ca la noi mi-am lăsat rucsacul undeva spre intrare vizitând, iar după o vreme
un creștin de culoare a venit la mine să îmi spună să nu îl mai las, pentru că
se întâmplă să mai fie furat. Dar cu ce e asta diferit de Sfântul munte, unde
acum câțiva ani toți românii eram priviți cu suspiciune pentru că un român
furase salba de la o icoană făcătoare de minuni? Undeva la Sfântul Nil un
călugăr rus transparent care nu ținea seamă de aceste atitudini, deja vedea
lucrurile pentru fiecare persoană în parte, ne-a primit fără nici o grijă.
Să vedem lucrurile, să căutăm omenitatea, instituțiile de
stat și religioase nu ne privesc pe noi decât indirect, îi privesc pe care n-au
rezistat ispitei a treia de pe munte. Dar când cineva care a căzut în ispită și
alegând poziții de mare responsabilitate nu mai poate ieși din joc spune ceva
de folos, să îl ascultăm, făcând deosebirea între persoane, ce au făcut de
folos și ce au făcut rău. Cuvântul lui Dumnezeu în lume se manifestă numai prin
păcătoși.
Lucrarea istoriei duce spre creșterea libertății
responsabile a oamenilor. Libertatea ne e dată de Dumnezeu, să nu îi respingem
darul. Dacă vrem mai multă unitate creștină, putem să ne unim respectând
limitele care ar scandaliza șefii de instituții și totodată refuzând
delimitările din interese materiale, sociale, politice și pretinse foloase
spirituale.
Mergem acolo unde putem merge și nu ne poate opri nimeni.
Roma bizantină și toată lumea liberă, de la mănăstirile din Arizona la cele din
Scoția și lumea largă, sunt un loc de pelerinaj. Iar pentru cine are măsura,
orice loc al creației lui Dumnezeu.
