Săraci cu duhul într-o lume a bogaților

 

Pentru cei săraci cu duhul nu are nici o importanță data sărbătoririi Sfintelor Paști, ei fiind fericiți permanent. Pentru cei care au mușcat din fructul cunoașterii are, desigur, importanță. Din puțina lor credință acești oameni dăruiesc, asemenea văduvei, bănuțul faptei lor bune de a vorbi despre calendar. Să primim cu drag ce ne oferă. Oricare ar fi soluția propusă și oricare ar fi cea acceptată, ea vine dintr-un efort de a face bine.

 

Duhovnicește disputa despre data sārbātoririi Învierii poate fi puțin folositoare, dar cât de mult, dacă o primim cu dragoste. E un semnal de viațā dat de oameni cu preferințe sincere pentru niște valori și capabili sā își asume riscuri, indiferent că acestea sunt pentru lumea liberā politic sau pentru una în care oamenii erau organizați mai simplu, în triburi. E un semn bun pentru România.

 

Iubirea de universalitate și iubirea neamului tău nu se opun unele altora în mod necesar, ci pot sluji la aceiași stăpâni, Dumnezeu și oamenii. Respectarea diversității e importantă într-o țară de azi, iar grupurile cu păreri opuse sunt o parte din ea.

 

Din mocirla de imposturā a sferelor puterii cresc niște plante care pot duce ecosistemul național spre altceva. Dacā mācar câteva sunt arbori cu viațā lungā, tinerii vor avea dupā ce sā se orienteze. Simpla reunire pe o listā, sau opunere la orice e diferit de noi, nu garanteazā nimic, dar ne dă speranță. Să ne bucurăm de injurii, de calomnii și agresivitate, de reproșuri și ironii, de oriunde ar veni ele. Nu e sluga mai mare ca stăpânul.

 

Un stat de azi nu se poate ține numai din valori utilitariste, la un rāzboi s-ar goli imediat de apārātori. Cine crede cu fermitate în destinul țării sale, oricum ar crede asta, e demn de admirație când vrea libertatea ei.

 

Libertatea unei țāri e datā de oamenii ei liberi. Primul pas spre pierderea ei e aservirea fațā de instituțiile libertāții: a Bisericii și ale statului de drept. Acest lucru trebuie amintit celor care prin natura responsabilitāților asumate tind sā se identifice cu instituția, dupā care încep sā se certe care e mai importantā. Cine dintre noi e mai mare?

 

Nici o instituție nu e importantā în sine, ci prin rolul ei în întreg, în slujba oamenilor. Nimeni nu e mai mare, ce e mai nou nu e deasupra a ce e mai vechi și ce e vechi nu e deasupra a ce e nou. Doar veșnicia e deasupra tuturor, când ești sărac cu duhul.