Oul

M-am trezit dimineaţa aceasta înconjurat

De o crustă calcaroasă, un spațiu

Semirotund sub mine şi uşor ascuţit deasupra,

Ca o turlă privită de jos şi dinăuntru, însă

Razele uzuale care luminează icoanele

Sau crucea erau absente. N-aş putea

Spune că era întuneric, o lumină

Difuză, a formei, parabolică,

Dădea consistenţă oului în care mă aflam.

Inedita situaţie m-a făcut să mă întreb

Dacă sunt captiv, sau dacă, mai degrabă,

Ceva se întâmpla cu mine, sunt doar

Un embrion ce va creşte. Dar dacă nu sunt fertilizat

Atunci voi fi doar un ou fiert ? An egg in an egg-cup?

Posibilitatea linguriţei care să penetreze

Crusta şi să mă introducă în tubul digestiv

Al unei domnişoare somnoroase mă terifia.

Pipăind coaja am sesizat discontinuităţi

Ce păreau litere în relief, nu, nu

Mi se părea, şi am început să citesc

Nerăbdător să găsesc un sens. Iată ce scria:

„M-am trezit dimineaţa aceasta înconjurat

De o crustă calcaroasă, un spațiu”

Şi aşa mai departe, până la ultimul cuvânt.

Viaţa de zi cu zi în oul autoreferenţial

Mi-a prilejuit rememorarea propriei vieţi

În încercarea de găsi un indiciu care să îmi

Sugereze ce eram, de fapt, ce era

Această coajă care se autoscria în jurul meu

Pe măsură ce gândeam. Eram un ou de pasăre ?

Ce fel de pasăre ? Cât de mare era acest ou ?

Orgoliul meu era ofensat de eventualitatea

Că n-aş fi fost decât un viitor pui de găină. Oare pasărea

Phoenix face ouă ? Şi toate acestea le citeam

Jur-împrejur precum v-am spus.

Încercând să îmi văd mâinile cu

Care pipăiam spaţiul mi-am dat deodată

Seama că sunt invizibile, nimic nu era

Vizibil din mine în afară de propria mea minte

Pe care o vedeam împrejur cum mă privea

Şi am înţeles că textele pe care le simţeam

De la o vreme tot mai ample şi ferme,

O carte sau o lume în basorelief, erau gândurile mele

Citite în privirea mea, am înţeles că

M-am întâlnit pe mine însumi după atâta

Timp de la despărţire, că oul eram chiar eu. Înviasem.