Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

luni, 31 decembrie 2012

Între ani

Moartea lăsase urme ca de sanie

Pe câmpia acoperită de zăpadă.

De o parte era persoana ta,

De cealaltă persoana mea,

Iar pe mijloc zona de libertate.

 

Între cele două urme ale morții

Un câine pășea agale.

Sub blana lui pudrată de fulgi

Trupul scutura de bătăile inimii.

 

Acest grănicer al vieților noastre

Lent, dar neabătut,

Mergea după moarte

Spre orizontul câmpului alb.

 

La o rafală de viscol mă privi drept în ochi:

Asumă-ți libertatea, spuse.

Vezi biserica aceea de lemn?

Acolo este locul unde a fost îngropat

Trupul unui țăran frumos, puternic.

Eu sunt câinele lui. Eu merg acolo.

Printre tine și ea.

 

Îngerilor, spuse, îngerilor.

Sub chipul frumuseții voastre

Văd suferință.

 


Urmați-mă.
 
 
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu