Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

miercuri, 26 februarie 2014

Câteva lecții politice din perioada USL-istă a României


Prima lecție ar fi că jocul la sacrificiu în politică este mai riscant decât în șah. Guvernul Ungureanu a picat pentru că cine trebuia a defectat cu bună știință. Deși la picarea acestui guvern a avut un rol foarte clar exodul către USL al unora de la PDL, nu acesta a fost factorul decisiv, lovitura de grație, ci defectarea unor persoane fără interese evidente în contrareformă, în special de la minorități. Să ne amintim că dl Boc calculase că nu pică guvernul, în pofida dezertărilor. Au defectat dat fiind că dl Băsescu nu mai avea controlul asupra PDL. Cred că nici măcar dl Boc nu știa de mișcarea aceasta. Se discută prin târg despre aripi reformiste și contrareformiste și în sistemele de informații.S-a mizat pe faptul că în opoziție PDL nu va mai putea juca pe cartea generației vechi, pentru că nu mai sunt găleți de împărțit, ci va fi obligat să meargă pe varianta Preda-Macovei-Baconsky-Paleologu într-o coaliție real de centru-dreapta. Acest calcul s-a dovedit a fi eronat.

A doua lecție ar fi că discursul patriotic și justițiar are valoare mică dacă nu e cuplat cu respectarea persoanelor. Să mă explic. Spre deosebire de Ponta, un instrument al mafiei post-comuniste, dl Antonescu a jucat o carte personală în constucția USL-istă. Ura lui contra lui Băsescu este întemeiată pe două fapte majore: demersurile lui Băsescu de a distruge PNL-ul și, mai ales, ofensele impardonabile ale lui Băsescu în dezbaterea televizată de la Cluj din timpul campaniei electorale din 2009, când a adus în discuție situația primei soții a lui Antonescu.

Antonescu a avut și un rol pozitiv în evoluția instituțională a României, în sensul că a făcut o demonstrație cu privire la unde se poate ajunge când cei care apără cauza țării ca entitate abstractă calcă în picioare persoanele din acea țară. Băsescu e un holist, un etatist care a întâlnit o nucă tare în Antonescu. Discursul patriotic și justițiar necuplat cu respectarea persoanelor poate aruncă țara în haos, pentru că radicalizează oponenții.

Dincolo de acest merit, păcat că nu l-a putut ierta pe Băsescu. Nu este acceptabil ca România să fie un instrument pentru rezolvarea problemelor personale ale cuiva. Una e să îți faci fata parlamentar european, un moft doar penibil, și alta e să susții plagiatori în guvernul țării, să bați palma cu oameni ca Voicu, să distrugi credibilitatea instituțiilor țării doar ca să pui la punct un om lipsit de scrupule.

L-am înțeles pe Antonescu, dar nu i-am putut accepta agenda publică. Probabil că aducerea lui Băsescu în situația de a fi suspendat a fost meritată pe plan personal, pentru că a generat ură călcând în picioare oameni, dar a fost nemeritată și iresponsabilă pe plan instituțional.

Schimbarea actuală de atitudine a d-lui Antonescu pare să arate că personal a trecut în altă etapă. Schimbarea e corelată cu ce s-a întâmplat în Ucraina printr-o cauză comună mai puțin vizibilă, dar nu fără legătură cu vizita doamnei Nuland, și e dată probabil de informații primite de el personal pe surse că ar fi urmat oricum să fie eliminat din schemă de către post-comuniști, că l-au vândut oameni pe care îi credea de încredere și că e cazul să încerce să se reabiliteze, chiar dacă va rata să fie președinte. Executându-l fără nici o compasiune pe Ponta, Antonescu și-a depășit complexele față de Băsescu.

A treia lecție este că evoluția culturală pașnică a unei țări periferice ca România nu poate avea loca decât dacă e facilitată extern.

Planul de discreditare a USL prin oferirea poziției de prim ministru lui Ponta a fost deliberat, dar n-a fost chiar la noroc, pentru că occidentul a intervenit atunci când trebuia. A impus păstrarea regulii cu pragul de 50% la referendum, o regulă formală care nu este justificată în general, dar singura în măsură să asigure controlul asupra evoluției favorabile a situației din România acum. Nu cred că occidentul a intervenit fără să știe că urma să intervină. Dacă a fost o reacție spontană, cu atât mai bine, înseamnă că Europa e un proiect reușit.

Mecanismul natural de evoluție ar fi fost războiul civil, lupta brută pentru putere între oamenii cu valori diferite, mecanismul care a dus la civilizarea restului Europei. România nu ar fi putut produce în timp scurt o democrație prin evoluție pașnică internă datorită faptului că este o zonă de graniță socio-economică, între cultura democratică și cea autoritaristă. Există permanente presiuni destructurante din zona estică.

În termeni hayekieini avem de a face cu o extindere a ordinii instituționale de scară mare (a catalaxiei) prin procese de selecție individuală și organizațională la marginile ei spațiale folosind nu reguli informale (calea lentă, dar mai sigură), ci reguli formale (calea formelor temporar fără fond). Evoluția culturală bazată pe reguli formale este un exercițiu de putere. Regula formală inadecvată pentru un stat ca România, neutralitatea justiției (inadecvată pentru că este incompatibilă cu regula informală a majorității românilor, corupția și instrumentalizarea justiției) a rămas în picioare în perioada tentativei de respingere a ei datorită presiunii grupurilor mai evoluate politic din exterior. Presiunile estice nu mai puteau fi decât subterane, iar ce au avut aceste state de oferit economic a fost mult prea puțin. Băsescu a fost și este doar un instrument al occidentului folosit pentru a induce mutații culturale favorabile unor procese de scară mai mare, geopolitice, în zona noastră.

A patra lecție ar fi că avem nevoie de partide autentice. PSDul a făcut o demonstrație clară în perioada USL că deocamdată este doar principalul exponent al unei rețele mafiote transpartinice post-comuniste. Oamenii ca Dâncu și alții autentici de prin PSD, împreună cu intelectualii de stânga anti-băsiști, împreună cu societatea civilă stângistă ilustrată cel mai bine de d-na Mungiu-Pippidi și Nicușor Dan ar trebuie să se delimiteze de bogătașii PSD, ar trebui să facă un partid de stânga de la zero. Ca proiect pe zece ani de acum încolo. Nu îi ajută cu nimic să preia puterea prin ei, pentru că interesele lor financiare actuale sunt ilegitime, banii provenind din proprietatea socialistă de stat distribuită securiștilor de top și nomenclaturii după '89. Bogații post-comuniști trebuie lăsați să se descurce singuri cu justiția. Socialism democratic, redistributiv al rezultatelor unor perioade de creștere, la putere fără justiție nu poate exista. În acest sens initiativa politică a d-nei Monica Macovei de relaxare a condițiilor de înființare a unor noi partide (propusă civic de Alianța pentru o Românie Curată) este mai mult decât binevenită.


Ca o concluzie, occidentul în acești doi ani cât a fost USL la putere a făcut educație cu românii, i-a civilizat. Împotriva voinței majorității lor, a calității precare a liderilor politici și împotriva tentativelor barbariei estice de a bloca această evoluție. O investiție culturală parte din procesul geopolitic regional de securizare a spațiului nord-atlantic, de punere a granițelor lumii democratice, policentrice, cât mai spre est, mai departe de centrele europene ale civilizației occidentale, care astfel au un bazin de absorbție mai amplu și se pot dezvolta mai durabil. Exodul elitelor nu va înceta, ci va continua, aici rămânând strictul necesar pentru asigurarea dezvoltării ordinii democratice a țării.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu