Nașterea unei societăți civile puternice

Societatea civilă nu își poate construi o identitate decât prin organizații formale. Asta înseamnă și un pic de management, nu doar revoltă, iar pentru management e nevoie lideri marcanți, cu realizări în spate, nu doar cu intenții. De ex. România Curată cu Mungiu-Pippidi.

Poate că este mai bine că nu a apărut un cor omogen ieri din întâmplare, auto-organizat. Ar fi fost rapid instrumentalizat de specialiștii în manipulare. Așa cum s-a întâmplat în iarnă când Voiculescu, Hrebenciuc et al. au instrumentalizat societatea civilă pentru a pregăti ceea ce vedem acum, lovitura de stat. Ei se legitimează făcând apel la protestele din iarnă. Ne place sau nu, asta e realitatea. Cei din iarnă au datoria acum să protesteze contra felului în care energia lor a fost deturnată de comuniști.

Un cor omogen cu lider nu poate fi instrumentalizat, cel puțin nu la fel. Nicușor Dan ar putea fi unul, dar e prea leftish să aibă ceva contra USL. La dreapta MRU nu e autentic din societatea civilă, dar încearcă, devine credibil prin compania lui Macovei, un simbol al sacrificiului de sine pentru binele comun.

Prin 90 Măgureanu însă, șeful SRI, se lăuda cum a reușit să racoleze liderul pieței de atunci, pe Marian Munteanu. Atenție și la lideri, deci, treaba nu e chiar simplă. Dacă liderii nu au concurență toată mișcarea se compromite. Azi organizațiile studențești sunt docile, eventual doar trambulină pentru politică, când nu doar pentru a distribuii mici resurse și a acoperi fraude intelectuale în masă în studențime. Încă un motiv pentru care e preferabilă o heterogenitate a vocilor, ca ieri în București. Așa ceva nu poate fi controlat cu ușurință.

Dintr-o astfel de diversitate a abordărilor poate ieși o populație de organizații civice formale care să nu mai poată fi instrumentalizată în ansamblu, prin faptul că se verifică, se urmăresc reciproc. Cu 2-3 Nicușori, 2-3 Aline și câțiva Mihai Răzvani vom avea o societate civilă puternică.


Dar ea nu va exista decât odată cu un cash-flow dinspre donorii privați ai clasei de mijloc, fără interese politico macro-economice punctuale, moguliste. O societatea civilă a intelectualilor sărăntoci nu poate exista,  protestează de două ori și obosește financiar, pleacă la muncă să aibă ce mânca mâine. Totul depinde de o pătură socială instruită la care nevoile de bază să nu mai fie o problemă. Este unul din motivele pentru care profii și medicii sunt ținuți în mizerie financiară de către stat, ca să aibă ciocul mic.


Până când vom avea ceva generat intern... progresăm. Ne bazăm mai mult pe diaspora încurajată prin programe speciale de SUA să își asume roluri civice în România, pe micii antreprenori, pe unii corporatiști și pe intelectualii performanți încurajați de reforma Funeriu din cercetare prin salarii mari direcționat emeritocratic.