La o rată modice de 30-300 de euro pe oră, după CV, calitatea rezultatului
şi notorietatea autorului, partea din costul de producţie de la autor al unei
contribuţii ceva mai consistentă pentru o platformă media premium
pro-occidentală nu poate fi mai mică de 5-600 de lei, adesea spre 1000-2000. Un
studiu de marketing poate lămuri care sunt valoara medie şi domeniul de
variaţie. La asta se adaugă tot ce ţine de întreţinerea platformei, difuzare,
taxe etc. Sistemul funcţionează la scară naţională datorită motivaţiilor civice
ale autorilor, editorilor şi managerilor, şi pe alocuri prin unele reclame pe
platforme sau donaţii, dar nu toate practică.
Pentru câtā cerere realā de presā bunā existā în România oferta aratā
excelent, şi asta datoritā producției gratis a multor oameni pe platforme ca
Republica, Marginalia, Contributors,/HN Edupedu/G4, Op-Ed-uri la Ziare şi alte
câteva. Practic toți cei care scriu pro
bono produc pentru autoconsum grupal, cu externalitāți pozitive spre câteva
zeci de mii de cititori.
Această abordare “grass-root” a susţinerii valorilor civilizaţiei
libertăţii este în competiţie cu o maşinărie mediatică în care se pompează din
plin cash pentru soft-power de către Rusia, poate şi alte state, şi de către oamenii
din sistem interesaţi să păstreze într-un stadiu imatur democraţia liberală
românească. Fluxul de bani care vine din această direcţie e cu câteva ordine de
mărime probabil peste ce vine direct din partea statelor fanion al libertăţii
(SUA, UK, Franţa, Germania). În plus vin şi bani spălaţi privaţi, prin
intermediul unor magnaţi cum este cela care e pe cale să cumpere ProTV. Bani
privaţi din spaţiul occidental nu mai vin, pentru că profitul e mic sau nul, iar
presiunile mari. Investitorii pro-occidentali români au fost căutaţi pe la
propriile tranzacţii în lupta anti-corupţie, ceea ce a dus la pierderea unor
redute importante, cu valoare simbolică mare, precum România Liberă. Strategic
e de înţeles, obiectivul anti-corupţie e mai important decât cel de maturizare
socială.
În aceste condiţii formatorii formatorilor pun presiune moralā, alte
mecanisme motivaţionale neexistând, pentru perfecționarea tot gratis a
contribuțiilor, iar intelectualii scriitori consacrați care trāiesc şi din ce
scriu oferā modele de orientare contributorilor. Cam “tot ce e de bună calitate
e rar și gratuit”, cum spunea un astfel de autor, şi asta pentru că nu există o
piaţă reală. Rolul alocat de lumea civilizată formatorilor ad-hoc din România pare
a fi tocmai să formeze o piaţă stabilă, crescută de la bază, pe care să poată
veni mai târziu pentru profit marile grupuri media occidentale.
Ca mulţi alţii, aş prefera sā plātesc ca în vest şi sā am ce citi în media
de la o tagmā numeroasā de ziarişti serioşi cu intervenții proprii doar la
câteva luni. În condiţiile actuale se va întâmpla vreo zece ani de aici încolo.
Din exterior nu avem la ce să ne aşteptăm, principiul cererii şi ofertei este
fundamental, dar poate că statul nostru va crea condiţii pentru o finanţarea
mai dificilă a celor care s-au pus în slujba puterilor autoritariste pe bani
grei, ceea ce ar putea face mai uşoară extinderea pieţei pentru presă premium
pro-occidentală şi grăbi investiţiile occidentale în media. Ar putea fi un
obiectiv de politică publică pentru următorii câţiva ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu